Sentimente incurcate

E tarziu in noapte...atmosfera e linistita ca o zi de duminica in care orasul este adormit. Vreau sa ma ridic din pat...dar nu stiu ce se intampla, ma simt intepenita in universul acesta intunecat. Mi-e frica,dintr-o data s-a trezit orasul intr-o zi sfanta ceea ce este un semn amar. Aud voci care ma critica din toate partile ca si cum as fi varsat sange in jur.Stop ! Ce e cu atata venin? Nu am gresit cu nimic cand am ales sa fiu altfel. Nu-mi place viata cand e dura, primesc lovituri non stop sub centura.De unde atata rautate? As vrea sa cred ca moartea nu e cea care desparte. Ea impaca speranta cu iluzia si reda un contrast placut al vietii fara sfarsit.Acum, vreau sa ma ridic din pat, vreau sa cred ca e doar un cosmar si cand numar pana la 3 ma voi trezi in camera mea luminata care imi aprinde in fiecare zi pofta de viata. Dar se intampla ceva neobisnuit, ma simt legata de pat ca un prizonier de catuse. Ce s-a intamplat cu mine? In universul acesta efemer eu trebuie sa fiu o stea nu cerul negru ce-o tine agatata in el. Va rog, cineva sa ma ajute, vreau sa aud rasete nu urlete, vreau sa vad viata cum era inainte, plina de distractie fara urma de negru in ea. Acum parca cineva vrea sa imi faca in ciuda, vrea sa imi indese in suflet tot ceea ce nu am suportat vreodata, vrea sa imi faca rau intentionat. E ca o persoana cu puteri supranaturale care incearca sa-mi coloreze visurile in cercuri grele ca lanturile. NU ! Nu-mi doresc asta, lasa-ma ! E viata mea, alegerile le fac eu. Tu te supui! Sunt mai puternica decat tine, nu ma supun dorintei tale insetate de a uri tot ceea ce ma inconjoara. Eu vreau sa vad partea plina a lucrurilor, sa vad speranta acolo unde toti cred ca a murit, sa fac dintr-un nimic un lucru de pret, sa ii ajut pe cei care s-au pierdut de sine, sa invat ca tot ceea ce ma ajuta sa traiesc este dorinta.Acum, ca am facut aceste lucruri clare, vreau ca viata mea sa devina ce era inainte, o viata in care curcubeul imi era tatal, cel care imi facea viata mai frumoasa dupa ce furtuna mi-o strica, o viata in care ziua senina imi este mama, cea care incearca sa imi mentina ziua fericita, fara ca cineva sa mi-o intunece. Ca prieten vreau soarele, care ma incalzeste atunci cand inima mea se inchide intr-un cub de gheata, care dezgheata tot ceea ce ar trebui sa fie viu in mine si plin de energie. Acum, toti si-au unit fortele, si-au combinat puterile pentru a ma readuce la viata. Negrul trebuie scos din mine, nu imi este destinat sa fiu sub conducere straina. Eu imi doresc o viata calda, care nu are loc in ea decat pentru lucruri care ma fac sa zambesc pana la extrem. Acum, dintr-o data ma simt mai usoara...ma simt dezlegata de malefic, ma simt din nou craiasa luminii. Dar inca simt ceva in inima.E un impuls care ma face sa tresar la fiecare sunet. Il simt, e aici in camera, e undeva ascuns. Ma simt urmarita,mi-e putin teama, dar totodata simt ca nu vrea sa ma raneasca.Cine sa fie? Ce vrea de la mine? Se apropie...ce fac? E din nou liniste deplina, sentimentul mi-e strain. Nu stiu sa il descriu...dar e ca atunci cand imbini un gust acru cu unul dulce, un gust ce iti da fiori pana in adancul inimii. Acum, simt ca tremur pe dinauntru, vreau sa imi deschid ochii sa vad cine este, dar sunt ingrijorata.Daca nu o sa-mi placa ce vad?Prefer sa fie un secret misterios, care sa-mi deschida portile spre cele mai necunoscute taine ale acestui sentiment. Vreau sa ma duca departe, sa simt acest fior placut in continuu daca este posibil. Il aud, il simt, este aproape de mine.Ceva ma face sa cred ca el este cel care m-a dezlegat de lanturile care-mi ardeau inima. Oare de ce a facut asta? Nu stiu...dar sunt datoare cu o incercare. Aceea de a ma increde in el.Nu mi-a facut rau, mi-a vrut binele, acum e datoria mea sa-l insotesc. Ma voi duce pe urmele lui pana la neant, daca asta ma va face fericita. Universul meu e mai plin acum, se simte in siguranta. Acum, este timpul sa aflam cine se ascunde dupa masca misterioasa a bunatatii, cea care m-a scapat de intuneric fara a cere nimic in schimb.Astfel de persoane sunt demne sa intre in viata mea. Asa cum curcubeul imi este tata, cum ziua senina imi este mama, asa, de azi inainte, voi iubi zambetul, care ma face  arat cea mai frumoasa persoana din universul meu. Ma face sa ma simt importanta acolo unde nu este nimic in jur, ma face sa ma simt plina de viata chiar si acolo unde totul pare mort in jurul meu. Nu ma lasa sa ma afund si eu intr-o rutina zilnica si ordinara de care toti au parte dupa ce-si petrec o parte din viata.Zambetul este acum o parte din corpul meu, din inima mea, din fiinta mea care nu ma va parasi nici cand duhul meu va dori sa treaca portile sfinte. Va fi alaturi de mine pana cand cea mai mica farama din corpul meu va disparea pe veci din lumea care candva imi cerea explicatii, iar acum totul in jurul meu pare vid, nu mai am nevoie de nimic daca am asemenea insotitori.Restul este de prisos, fara valoare, singurul lucru important pentru mine acum este sa-mi traiesc viata ca si cand nu voi muri niciodata, sa ma incred in puterile mele, si sa fiu constienta ca atunci cand nu mai pot, cand pentru cateva secunde ma simt legata de fortele intunecate, cand sunt pe cale sa ma dau batuta, atunci cu ultimele puteri voi incerca sa scot la suprafata ceea ce ma face fericita, zambetul. El este cel care ma va proteja de tot ceea ce nu voi putea invinge de una singura, el este cel care ma merita pe deplin si pentru asta nu am indoieli de a ma darui lui in fiecare secunda din viata mea, pentru ca impreuna formam cea mai puternica echipa din cercul existential al lumii vii.